Să facem cunoștință cu tulburările mentale: Atacul de panică
Conform Sistemului Medical de Diagnostic al tuburărilor mentale, în momentul în care suferim un atac de panică pot să apară mai multe (sau chiar toate) dintre simptomele pe care le vom enumera mai jos. De menționat este faptul că manifestarea bruscă a acestor simptome poate fi fie pe fondul unei stări de calm, fie pe fond anxios.
Senzațiile pe care le putem avea într-un atac de panică
1. Palpitații, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea frecvenței cardiace;
2. Transpirații;
3. Senzație de respirație dificilă (dispnee) sau de sufocare;
4. Tremur sau frisoane;
5. Senzație de asfixie;
6. Dureri sau disconfort precordial;
7. Greață sau disconfort abdominal;
8. Senzația de amețeală, instabilitate, cap gol sau lipotimie;
9. Senzația de frig sau de căldură;
10. Senzația de amorțeală sau furnicături;
11. Sentimentul irealității sau depersonalizare (detașare de sine);
12. Frica de a pierde controlul sau de 'innebuni';
13. Frica de moarte.
Tulburarea de panică se instalează atunci când ne preocupăm excesiv referitor la un atac de panică, sau atunci când începem să evităm să mai facem anumite lucruri de frica apariției unui noi atac de panică. Dacă ne aflăm în una dintre aceste situații, precum și dacă am trăit unul sau mai multe atacuri de panică, se recomandă solicitarea ajutorului de specialitate.
Ce se întâmplă într-un atac de panică?
Atacul de panică poate fi descris ca un cutremur care pare că nu se mai termină niciodată. Deși poate dura doar câteva secunde, timpul respectiv ni se poate părea o eternitate. Atacul de panică poate dura de la câteva zeci de secunde până la maxim 15-20 minute. În acest interval de timp, intensitatea saenzațiilor (simptomele pe care le resimțim în corp) cresc treptat urmând ca mai apoi intensitatea lor să scadă.
În momentul apariției atacului de panică apar senzațiile fiziologice (ex. palpitații în piept, tremur, amețeală s.a.). În etapa imediat următoare începem să ne focalizăm întreagă atenție pe ele și să le interpretăm ca fiind catastrofice (ex. o să fac infarct, o să pierd controlul, nimeni nu o să mă poată ajuta, o să mor s.a.). Cu cât ne centrăm mai mult atenția pe aceste simptome, și cu cât le interpretăm ca fiind groaznice, de nesuportat și că ceva rău o să ni să se întâmple, cu atât acestea cresc în intensitate și pot duce și la apariția altor senzații. Atunci atacul de panică poate atinge cote maxime. Începem ulterior să facem anumite comportamente de siguranță (ex. spunem rugăciuni, mergem la farmacie, mergem la spital s.a.).
Pe viitor, pentru a evita apariția unui atac de panică, pentru că e atât de groaznic și de nesuportat, ajungem să evităm tot mai multe locuri, ajungem să nu mai ieșim din casă sau pur și simplu să ne ingrijorăm zilnic excesiv la apariția unui nou atac de panică. În momentul în care ajungem să facem aceste lucruri, avem numai de suferit. Ajungem să nu ne mai trăim viața, ajungem să nu ne mai bucurăm de clipele plăcute și fericite alături de cei dragi, ajungem să ne fie frică de orice și riscăm ca această frică să se intensifice. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care merită să solicităm ajutor dacă ne confruntăm cu astfel de probleme.
Factorii care duc la apariția unui atac de panică
Senzațiile în corp, așa cum am menționat în rândurile de mai sus, pot apărea fie în timp ce suntem relaxați, liniștiți fie în momentul în care ne confruntăm cu o situație mai anxioasă, o situație în care simțim frică sau ne îngrijorăm pentru ceva. Spre exemplu, senzații în corp pot fi bătăi mai puternice ale inimii, senzația de tremur, respirația mai dificilă sau accelerată, gol în stomac, starea de cap infundat s.a. Aceste senzații pot apărea pe fond de oboseală, stres, consum excesiv de cafea, nesomn s.a. Însă, în momentul în care apar aceste senzații ni se par neobișnuite, nefirești, ceva groaznic și începem să ne focusăm toată atenția asupra lor. Încercăm să căutăm explicații referitoare la ce se întâmplă cu noi. Mintea începe să o ia 'razna' și poate începe să-ți spună 'tu nu ai mai avut până acum aceste senzații. Ce se întâmplă? Dacă sunt periculoase? Dacă o să mor? Dacă nu o să-mi mai revin? Dacă nu o să mă poată ajuta nimeni?', iar șirul îngrijorărilor poate continua. Cu cât ne focusăm mai mult atenția pe simptome și cu cât ne imaginăm tot felul de scenarii catastrofice și negative, cu atât senzațiile cresc în intensitate.
La un moment dat, simțim o frică intensă care aproape ne paralizează - panica. Atunci încercăm să ne salvăm și începem să facem tot felul de comportamente de siguranță: deschidem geamul, chemăm pe cineva, ne oprim brusc din ceea ce facem, bem apă s.a.
În cele din urmă, după maxim 15 - 20 minute senzațiile se reduc, însă ele, fiind atât de puternice ne rămân stocate în creier. Rămân adânc memorate atât senzațiile intense cât și contextul în care le-am trăit.
Când se instalează tulburarea de panică?
Având în memorie senzațiile intense și contextul în care le-am trăit, ajungem să evităm situațiile în care credem că am putea avea unui nou atac de panică (ex. nu mai urc în mașină, nu mai ies din casă, nu mai plec în vacantă s.a.). Ajungem chiar să credem că anumite comportamente pe care le facem sunt bune, ne țin în siguranță, ne protejează. Putem ajunge chiar să ne felicităm pentru deciziile luate. Însă, pe fondul minții va exista mereu teamă că putem oricând suferi un nou atac de panică și suntem tot timpul într-o stare de stres și de alertă maximă din cauza acestui lucru. O mică senzație apărută, sau un context similar în care a apărut un vechi atac de panică, sunt automat percepute ca pericole și pot declanșa unui nou atac de panică. Așa se reia bucla și se crează un cerc vicios care, cu cât se adâncește mai tare, cu atât o să ne fie mai dificil procesul de vindecare. Așadar, e timpul să ne confruntăm cu aceaste stări și să ne trăim viața din plin.
Recomandări care pot ajuta în tratamentul tulburării de panică
1. Fii conștient de ceea ce se întâmplă. Notează într-o agendă simptomele pe care le ai într-un atac de panică, durata lui, contextul în care a apărut, ce comportamente ai făcut. Noteaza frecvența atacurilor de panică. Notează ce comportamente ai adoptat între atacurile de panică care crezi ca 'te ajută' ca să nu mai apară un alt atac de panică. Ce ai început să eviți să faci? Ce costuri sunt? Ce pierzi din viața ta atunci când eviți să faci ceea ce îți place, să te întâlnești cu oameni dragi, să frecventezi anumite locuri?
2. Între atacurile de panică, încearcă să notezi ce gânduri ai referitor la ele. Stai și încearcă să asculți ce îți spune mintea. Ce mesaje îți transmite ea? Apoi, după ce le ai notate pe hârtie încearcă să-ți spui că sunt doar niște gânduri și să le spui sub forma 'am gândul că nu o să mă descurc', 'am gândul că o să innebunesc' s.a. Mintea noastră produce gânduri, noi nu suntem gânduri!
3. Contectează-te cu momentul prezent. Încearcă cât mai mult să te conectezi și să trăiești în momentul prezent. Fii atent la ce se întâmplă în jurul tău, încearcă să observi câteva lucruri din jurul tău, să auzi câteva sunete, să simți cum picioarele îți stau infipte pe podea, încearcă să miroși ceva, să simți gustul unei mâncări sau a unei băuturi pe care o savurezi. Toate acestea te ajută să observi în jurul tău și să te desprinde din a-ți focusa atenția pe senzațiile pe care le simți în corp.
4. Expune-te! E o simplă iluzie că dacă stăm departe de anumite situații care ne pot crea discomfort, atunci nu o să mai avem atac de panică și că suntem în siguranță. E necesar să ne expunem, să trăim cu aceste senzații și să vedem că nu sunt periculoase, că nu ne pot face rău.
5. Fă loc emoțiilor și senzațiilor tale. E dificil atunci când te confrunți cu ele și sunt groaznice. Însă, atât timp cât suntem ființe umane, nu putem să scăpăm de ele, nu putem să nu le mai simțim. Și dacă nu putem face acesta, e necesar să învătăm să trăim cu ele, să ne facem prieteni cu ele, să le acceptăm și să le facem spațiu să fie acolo. Odată ce vom face cunoștință cu ele, odată ce le vom accepta o să vedem că nu ne mai pot răni și nu ne mai pot face rău.
Sunt alături de tine în această luptă cu tulburările mentale! E o luptă pe care nu trebuie să o duci singur/ă și am să fac tot posibilul pentru a te ajuta în procesul de vindecare. Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia cogniv comportamentală și care utilizează tehnici din diferite abordări care să te ajute să trăiești o viață mai plină! Nu ezita să ma contactezi la numărul de telefon 0740.386688(valabil si pe Whats App), Facebook: Psiholog Andreea Leder sau mail psiholog.andreealeder@gmail.com.
Sursa foto: www.verywellmind.com
Comments