Anxietatea: ce este, de ce suferim de ea, cum ne afectează viața și cum o putem trata
În această perioadă auzim extrem de des cuvântul 'anxietate'. Pentru persoanele care nu au înțeles ce înseamnă, cum se manifestă și cât de tare ne afectează viața de zi cu zi și planurile viitoare, acest articol le este dedicat. Am să încerc să explic, pe limbajul tuturor, ce înseamnă anxietatea, de ce apare și cum o putem trata.
|
Una dintre greșelile pe care le facem, ca și specialiști, din punctul meu de vedere, e faptul ca scriem uneori articole sau susținem anumite conferințe, promovăm video-uri s.a., pornind de la concepția că lumea este familiarizată cu termenii de specialitate despre care vorbim și ne așteptăm ca ei să înțeleagă totul. Nu cred că acest lucru se face intenționat, ci, suntem așa de familiarizați cu anumiți termeni încât ne așteptăm ca toată lumea să-i cunoască - lucru total greșit!
Pentru persoanele care nu sunt foarte familiarizate cu termenul 'anxietate', care au auzit despre el, au o vagă idee despre ce înseamnă însă nu le este foarte clar, cu siguranța o să-l înțeleagă mult mai bine după ce vor parcurge acest articol. Pun accent pe acest concept deoarece auzim vorbindu-se despre el tot mai des în perioada panemiei și e necesar să știm ce înseamnă.
Anxietatea, de la omul din peșteră până la omul modern
Mediul evoluționist ne oferă de cele mai multe ori o explicație clară, logică și ușor de înțeles atunci când vine vorba de a înțelege cum funcționăm noi ca și oameni în lumea din zilele noastre.
O să ne întorcem puțin în timp (adică mai mult în timp) până în epoca în care oamenii trăiau în peșteră. Asta s-a întâmplat în urmă cu extrem de mult timp, însă, pentru a înțelege dezvoltarea creierului uman are o contribuție majoră aducerea la suprafață a acestui subiect. Principalele domenii pe care ei se axau erau: hrană, adăpost, apă, afilierea la un grup și sex (pentru reproducere). Toate aceste domenii erau extrem de importante pentru supraviețuirea ca și specie și pentru a o transmite mai departe. În caz contrar, eu nu mai scriam astăzi acest articol, iar tu nu-l mai citeai - pentru că nu mai existam ca și specie umană.
Bun... ca să ajungem în zilele noastre strămoșii noștri trebuiau să fie foarte vigilenți și atenți la orice pericol din jur. Dacă mergeau la vânat, și auzeau un foșnet în pădure, corpul lor se pregătea de reacția luptă sau fugi. Adică, dacă după copaci era un lup trebuia să se lupte cu el sau să fugă pentru a putea supraviețui. În cazul în care el nu reacționa la cel mai mic zgomot exista riscul să fie ucis. Așadar, acest tip de vigilența era util și necesar.
Acest tip de reacție îl întâlnim și în zilele noastre, însă de cele mai multe ori nu ne este nici util și nici necesar. Nu îl mai întâlnim la modul că trebuie să ne luptăm cu lupul (cazurile fiind extrem de excepționale), însă am ajuns să ne îngrijorăm la cea mai mică problemă: dacă X nu mă place, dacă îmi pierd locul de muncă, daca ies afară din casă și ceva se întâmplă, dacă nu îmi stă bine rochia pe mine, dacă am virusul Covid, dacă mâine nu am ce mânca, dacă nu am inchis gazul s.a. I-ați o pauză de câteva minute și cu siguranță ai propria lista de ingrijorări.
Atunci când ajungem să ne îngrijorăm mai mult de cât e cazul și când viața de zi cu zi ne este afectată și nu mai suntem la fel de funcționali ca și înainte, atunci putem să numim acest lucru anxietate. Anxietatea este un concept umbrelă pentru mai multe tulburări mentale, însă nu aș vrea să intru în prea multe detalii. Scopul articolului e să înțelegem de fapt ce înseamnă anxietate pentru că auzim extrem de des acest cuvânt în această perioadă
Diferența dintre frică și anxietate
E necesar să facem diferența dintre frică și anxietate. Frica e un loc normal care ni se întâmplă, însă anxietatea e devierea de la normal. Adică creierul nostru se îngrijorează peste limita normală, mult mai mult decât e necesar. Ca să înțelegem această frază am să vă ofer două exemple: unul care exprimă frica, ca reacție normală umană, și un altul pentru a face diferența dintre frică și anxietate.
Să presupunem că te afli pe stradă, în aproprierea unei treceri de pietoni semaforizată. La semafor vezi verde și pășești pentru a trece strada. Din partea dreaptă vezi că o mașină se îndreaptă către tine cu mare viteză. Automat te cuprinde starea de frică și panică și simți că trebuie să faci ceva. Până să conștientizezi, îți dai seama că ai făcut doi pași în spate și că nu te mai afli în vizorul mașinii. Te-ai salvat. Dacă nu se instala această stare de frică, creierul tău nu putea reacționa și nu-ți putea mobiliza corpul să facă doi pași în spate pentru a te salva. În această situație a fost extrem de utilă frică pentru că ți-a salvat viața. A fost extrem de normal să te ingrijorezi, să intri în panică și să fi cuprins de frică. Altfel nu puteai reacționa și riscai să-ți pierzi viața.
Acum, să ne imaginăm alarma unei mașini. Scopul ei care este? Acela de a ne anunța dacă mașina noastră este supusă unui pericol: dacă cineva încearcă să o spargă sau să fure ceva din ea. E absolut normal să sune 'ca din gaură de șarpe' în momentul în care cineva încearcă să o fure sau să fure ceva din ea. Acesta este rolul ei și pentru asta am cumpărat-o. Acum să ne imaginăm aceeași alarmă care sună la fiecare adiere de vânt, la orice frunză care cade pe ea, la orice persoană care trece pe lângă ea. Îi mai este normală reacția? Nu prea cred... își depășește atribuțiile. Face mai mult decât ceea ce i se cere.
În acest mod să ne gândim și la frică și la anxietate ca și în exemplu de mai sus. E normal să ne fie frică și să reacționăm atunci când există un pericol real și care ne pune în primejdie, și e patologic atunci când ne îngrijorăm pentru orice lucru mărunt, care reprezintă un pericol imaginar și care e situat undeva în viitor.
Dacă observi că te îngrijorezi mai mult decât e necesar, că nu mai faci lucrurile pe care le făceai odată, ca nu mai trăiești viața pe care vrei să o trăiești, că nu te mai comporți cu tine însuți și cu cei din jur așa cum ți-ar plăcea să o faci, dacă observi că ceva nu e în regulă cu tine, îți recomand să consulți un psiholog în acest sens care să te ajute să 'aprinzi lumina' în viața ta.
Sunt psihoterapeut și te pot ajuta în această direcție! Nu ezita să-mi scrii sau să mă contactezi la 0740.386688. E valabil si pentru WhatsApp. Facebook: Psiholog Andreea Leder, mail: psiholog.andreealeder@gmail.com.
Te felicit că ai parcurs acest articol și îți doresc o zi minunată!
sursa foto: drhallowell.com
Comments