Traieste-ti ziua ca si cum ar fi ultima!!!
Traim in trecut, traim in viitor si din ce
in ce ma putin in prezent! Acesta este unul dintre pacatele pe care le putem
face noi ca si omenire, pacat care ne costa destul de mult. Dar cum ar fi sa
privim lucurile din alta perspectiva? Cum ar fi sa invatam sa traiam in
prezent, sa ne bucuram de fiecare secunda din viata noastra, de fiecare moment
pe care il traim? Cum ar fi sa ne concentram la ceea ce avem de facut? Cum ar
fi daca am lasa grijile deoparte si daca am renunta la a mai trai in
viitor?
Ar fi
foarte bine!!!
Poate vi se pare ca suna macabru, "traieste ultima zi ca si cum ar fi ultima", insa, daca am analiza mai in profunzime aceasta expresie ne-am da seama ca ne transmite asa mult adevar, asa mult sens si ne indica sa ne traim viata aici si acum. Daca am fi mai atenti la aceasta expresie, daca am constientiza-o si daca am introduce-o in gandurile noastre zilnice, ne-ar ajuta sa fim mult mai bine ancorati in prezent. Poate ca ziua de astazi poate fi ultima pe care o traim… sau poate ca nu! Nu avem de unde sa stim acest lucru.
De un lucru de care nu mai suntem constienti este faptul ca secunda care tocmai a trecut nu se va mai intoarce niciodata. Acelasi lucru se intampla si cu orele, cu zilele, cu lunile, cu anii... Bine, stim cu totii ca acest lucru se intampla, dar nu constientizam destul de mult aceste aspecte.
Ne-am obisnuit, si am fost setati, sa traim in trecut: "era mai bine daca faceam asa...", "de ce mi s-a intamplat mie chestia aia"..."nu o sa ma pot ierta niciodata pentru ceea ce am facut", "alegerea pe care am facut-o a fost cea mai proasta"... sau in viitor: "o sa fiu fericita cand o sa gasesc partenerul ideal, cand o sa-mi plece copiii la facultate", "daca as avea X bani o sa pot fi o alta persoana", "o sa ma ocup de mine in viitor, maine, poimaine, peste cativa ani...caci acum nu am timp". Lista e lunga, iar fiecare dintre noi isi stie cel mai bine trecutul si aspiratiile pentru viitor.
Dar ce ne facem cu prezentul? Cand ne mai ocupam si de el daca noi suntem tot timpul ancorati in trecut sau in viitor? Pai...nu prea mai avem timp de el, nu? Aici e marea greseala...
Parabola baietelului care isi visa doar la viitor…
Am sa va spun acum o povestioara care o sa va dea ceva de gandit... sper! A fost odata ca niciodata un baietel. Acest baietel nu stia niciodata sa se bucure de ceea ce avea, era mai tot timpul tafnos, nu avea rabdare sa stea nici la scoala, nici sa se joace, nici sa comunice cu cei din jur...nimic! Acest baietel tot timpul isi dorea altceva de la viata. Daca era acasa, vroia sa fie la scoala, daca era la scoala, vroia sa se joace, daca se juca vroia sa fie in cu totul si cu totul alta parte. Niciodata nu se putea bucura de activitatile pe care le desfasura.
Intr-una dintre zile, stand el asa singur pe o pagiste, zareste o zana care se aproprie de el. Aceasta ii spune: "am observat ca tot timpul iti doreste sa faci altceva. Astfel ca am pentru tine un cadou. Am sa iti dau o telecomanda, care are buton de dat inainte, si cu ajutorul caruia vei putea sa sari pentru zile, luni, ani, pana o sa ajungi in momentul in care iti place". Apoi zana a disparut, iar baietelul a ramas cu telecomanda.
La un moment dat, el s-a plictisit de copilarie si a vrut sa devina adolescent. A apasat de butonul telecomenzii inainte si a devenit adolescent. Nu s-a bucurat nici de aceasta etapa a vietii lui si a dorit sa devina adult, cu un loc de munca si cu o familie. A apasat din nou butonul telecomenzii pana a ajuns in ipostaza in care avea o sotie, o casa, un loc de munca stabil si doi copii. Si-a dorit mai mult de atat, nesimtindu-se implinit cu ceea ce are, iar apasand din nou pe buton a ajuns la o varsta inaintata, in care era carunt, singur... Atunci a ajuns sa-si puna intrebarea? Unde sunt sunt toate momentele importante din viata? Cum a fost cand am terminat scoala? Cum a fost cand am fost adolescent? Cum m-am descurcat la primul loc de munca? Cum a fost ziua in care mi s-au nascut copiii? Ce am simtit atunci? Cine sunt eu? Cum m-am dezvoltat psihic si spiritual de-a lungul anilor? Ce obstacole am depasit?...
Atunci si-a dat seama ca nu stie nimic despre momentele importante ale vietii, ca trecut prin ele ca si cum nici nu au fost, ca a fost prea obsedat de viitor si ca niciodata nu a fost multumit de nimic.
Regretand toate aceste lucruri, fiind el albit de vreme, in peisaj si-a facut aparitia zana cea buna care i-a promis ca o sa-l faca din nou tanar cu conditia sa traiasca fiecare moment asa cum vine, sa se bucure de prezent si sa traiasca in termenii de "aici si acum"!
Asa ca baietelul a revenit din nou la anii in care era elev in scoala primara si a avut grija sa traiasca fiecare moment ca si cum ar fi ultimul.
Telecomanda e la tine!
Daca am avea si noi o telecomanda, dar cu buton de dat in spate... ce bine ar fi! Doar ca noi traim in lumea reala, unde nu ne putem da viata inapoi si inainte cand vrem noi. Si nu avem nici o zana care sa vina sa ne spuna ca ne va da din nou anii copilariei. Nu Nu!!! Ce avem noi insa este puterea prezentului. Puterea de a trai fiecare zi asa cum vine, asa cum este, cu bune si cu rele. Avem puterea prezentului de a ne putea urmari si simti in acelasi timp emotiile, sentimentele, gandurile... Avem puterea prezentului de a trai ceea ce este frumos, bun, placut, pozitiv... Toate aceste lucruri tin numai de noi. Un eveniment neplacut, spre exemplu, poate fi privit din doua perspective: ca si un esec total sau ca si o metoda de experientiere si de invatare. Noi ne alegem perspectiva din care sa privim lucrurile. Asa se intampla si cu timpul prezent: noi ne alegem daca dorim sa-l traim sau nu.
Nu este un lucru usor, clar! Nu poti sa zici: gata de acum traiesc numai in prezent si-mi bag picioarele in el trecut si in viitor. Sa ne amintim totusi ca nu suntem in povestea baietelului cu telecomenzi si zane. Odata ce zeci de ani am traim intr-un anume mod, ancorati in trecut si in viitor, e destul de dificil sa faci o schimbare de pe o zi pe alta. Dar nu imposibil. Necesita timp, vointa si persverenta.
Orice inceput este dificil. Odata pentru ca ne scoate din zona de confort, odata ca trebuie sa facem anumite lucruri care impun un anumit efort cognitiv cu care nu este invatat si odata ca trebuie sa ne schimbam anumite obiceiuri mai putin placute in obiceiuri placute.
Cateva sfaturi utile
Incepe incet, calm si acordati timp. Nu spune nimeni ca trebuie sa fi ancorat 24 din 24 de ore in prezent si sa faci acest lucru de pe o zi pe alta. Acordati la inceput cateva minute in care iti propui sa acorzi timp doar momentului prezent: sa privesti cu atentie copaci, florile din jur, pe colegul de langa tine, sa-ti savurezi cafeaua fara sa te mai gandesti la nimic altceva, sa savurezi mancarea concentrandu-te pe gustul, pe savoare ei, pe mirosul, pe culoarea ei.
Nu te condamna si judeca daca nu iti iese din prima! Este absolut normal. Inveti lucruri noi, incepi sa te cunosti pe tine mai bine, incepi sa te concentrezi mai bine, sa fie atent la unele lucruri pe care inainte nici nu iti dadeai seama ca exista pe langa tine... Toate acestea necesita exercitiu si perseverenta. In primul rand trebuie sa fi mandru/a ca ai inceput sa constientizezi anumite lucruri. Chiar daca sunt lucruri marunte, cum ar fi privitul cu atentie a unui copac, sau constientizarea mancatului... fac atat de mult bine in viata ta, incat nici nu poti sa-ti dai seama.
Incepe cu lucruri marunte. Experimenteaza si fa lucrurile in asa fel incat sa se plieze pe stilul tau de viata. Eu am dat cateva exemple, dar poti sa-ti concentrezi atentie pe orice lucru din viata ta. Fie si doar pentru cateva secunde...acele cateva secunde se vor transforma usor in minute si apoi ore.
Acordati timp, fii bland cu tine si iubeste-te neconditionat! Acesta este cred ca cel mai util sfat.
Foloseste trecut si viitor in avantajul tau
Nu vrea sa se inteleaga, de pe urma acestui articol, ca trebuie sa dam uitare trecutul sau ca nu ar trebui sa ne mai facem planuri pentru viitor! Nu, in nici un caz nu fac referire la acest lucru. Dar, am putea sa utilizam trecutul in folosul nostru: sa ne iertam pentru greselile facute, sa invatam din greselile facute, sa ne bucuram de faptul ca am avut ocazia sa experientiem anumite lucruri, sa multumim oamenilor care au intrat in viata noastra si care, chiar daca ne-au ranit, ne-au facut mai puternici si ne-au invatam sa iertam. Acestea ar fi doar cateva dintre lucrurile de care ar trebui sa ne folosim de trecut.
Iar in ceea ce priveste viitorul...fa planuri, puneti standarde, puneti obiective, termene, viseaza, creeaza, crede, munceste, verifica periodic stadiul in care ai ajuns si doresteti din ce in ce mai bun.
Acestea fiind spune, caci m-am lungit ca de obicei, iti doreste un timp al prezentului cat mai frumos, cat mai placut, cat mai iluminat si iti doresc ca doar lucruri bune sa se intample in viata ta.
Sa ne auzim cu bine! Cu mult drag, Andreea!
Poate vi se pare ca suna macabru, "traieste ultima zi ca si cum ar fi ultima", insa, daca am analiza mai in profunzime aceasta expresie ne-am da seama ca ne transmite asa mult adevar, asa mult sens si ne indica sa ne traim viata aici si acum. Daca am fi mai atenti la aceasta expresie, daca am constientiza-o si daca am introduce-o in gandurile noastre zilnice, ne-ar ajuta sa fim mult mai bine ancorati in prezent. Poate ca ziua de astazi poate fi ultima pe care o traim… sau poate ca nu! Nu avem de unde sa stim acest lucru.
De un lucru de care nu mai suntem constienti este faptul ca secunda care tocmai a trecut nu se va mai intoarce niciodata. Acelasi lucru se intampla si cu orele, cu zilele, cu lunile, cu anii... Bine, stim cu totii ca acest lucru se intampla, dar nu constientizam destul de mult aceste aspecte.
Ne-am obisnuit, si am fost setati, sa traim in trecut: "era mai bine daca faceam asa...", "de ce mi s-a intamplat mie chestia aia"..."nu o sa ma pot ierta niciodata pentru ceea ce am facut", "alegerea pe care am facut-o a fost cea mai proasta"... sau in viitor: "o sa fiu fericita cand o sa gasesc partenerul ideal, cand o sa-mi plece copiii la facultate", "daca as avea X bani o sa pot fi o alta persoana", "o sa ma ocup de mine in viitor, maine, poimaine, peste cativa ani...caci acum nu am timp". Lista e lunga, iar fiecare dintre noi isi stie cel mai bine trecutul si aspiratiile pentru viitor.
Dar ce ne facem cu prezentul? Cand ne mai ocupam si de el daca noi suntem tot timpul ancorati in trecut sau in viitor? Pai...nu prea mai avem timp de el, nu? Aici e marea greseala...
Parabola baietelului care isi visa doar la viitor…
Am sa va spun acum o povestioara care o sa va dea ceva de gandit... sper! A fost odata ca niciodata un baietel. Acest baietel nu stia niciodata sa se bucure de ceea ce avea, era mai tot timpul tafnos, nu avea rabdare sa stea nici la scoala, nici sa se joace, nici sa comunice cu cei din jur...nimic! Acest baietel tot timpul isi dorea altceva de la viata. Daca era acasa, vroia sa fie la scoala, daca era la scoala, vroia sa se joace, daca se juca vroia sa fie in cu totul si cu totul alta parte. Niciodata nu se putea bucura de activitatile pe care le desfasura.
Intr-una dintre zile, stand el asa singur pe o pagiste, zareste o zana care se aproprie de el. Aceasta ii spune: "am observat ca tot timpul iti doreste sa faci altceva. Astfel ca am pentru tine un cadou. Am sa iti dau o telecomanda, care are buton de dat inainte, si cu ajutorul caruia vei putea sa sari pentru zile, luni, ani, pana o sa ajungi in momentul in care iti place". Apoi zana a disparut, iar baietelul a ramas cu telecomanda.
La un moment dat, el s-a plictisit de copilarie si a vrut sa devina adolescent. A apasat de butonul telecomenzii inainte si a devenit adolescent. Nu s-a bucurat nici de aceasta etapa a vietii lui si a dorit sa devina adult, cu un loc de munca si cu o familie. A apasat din nou butonul telecomenzii pana a ajuns in ipostaza in care avea o sotie, o casa, un loc de munca stabil si doi copii. Si-a dorit mai mult de atat, nesimtindu-se implinit cu ceea ce are, iar apasand din nou pe buton a ajuns la o varsta inaintata, in care era carunt, singur... Atunci a ajuns sa-si puna intrebarea? Unde sunt sunt toate momentele importante din viata? Cum a fost cand am terminat scoala? Cum a fost cand am fost adolescent? Cum m-am descurcat la primul loc de munca? Cum a fost ziua in care mi s-au nascut copiii? Ce am simtit atunci? Cine sunt eu? Cum m-am dezvoltat psihic si spiritual de-a lungul anilor? Ce obstacole am depasit?...
Atunci si-a dat seama ca nu stie nimic despre momentele importante ale vietii, ca trecut prin ele ca si cum nici nu au fost, ca a fost prea obsedat de viitor si ca niciodata nu a fost multumit de nimic.
Regretand toate aceste lucruri, fiind el albit de vreme, in peisaj si-a facut aparitia zana cea buna care i-a promis ca o sa-l faca din nou tanar cu conditia sa traiasca fiecare moment asa cum vine, sa se bucure de prezent si sa traiasca in termenii de "aici si acum"!
Asa ca baietelul a revenit din nou la anii in care era elev in scoala primara si a avut grija sa traiasca fiecare moment ca si cum ar fi ultimul.
Telecomanda e la tine!
Daca am avea si noi o telecomanda, dar cu buton de dat in spate... ce bine ar fi! Doar ca noi traim in lumea reala, unde nu ne putem da viata inapoi si inainte cand vrem noi. Si nu avem nici o zana care sa vina sa ne spuna ca ne va da din nou anii copilariei. Nu Nu!!! Ce avem noi insa este puterea prezentului. Puterea de a trai fiecare zi asa cum vine, asa cum este, cu bune si cu rele. Avem puterea prezentului de a ne putea urmari si simti in acelasi timp emotiile, sentimentele, gandurile... Avem puterea prezentului de a trai ceea ce este frumos, bun, placut, pozitiv... Toate aceste lucruri tin numai de noi. Un eveniment neplacut, spre exemplu, poate fi privit din doua perspective: ca si un esec total sau ca si o metoda de experientiere si de invatare. Noi ne alegem perspectiva din care sa privim lucrurile. Asa se intampla si cu timpul prezent: noi ne alegem daca dorim sa-l traim sau nu.
Nu este un lucru usor, clar! Nu poti sa zici: gata de acum traiesc numai in prezent si-mi bag picioarele in el trecut si in viitor. Sa ne amintim totusi ca nu suntem in povestea baietelului cu telecomenzi si zane. Odata ce zeci de ani am traim intr-un anume mod, ancorati in trecut si in viitor, e destul de dificil sa faci o schimbare de pe o zi pe alta. Dar nu imposibil. Necesita timp, vointa si persverenta.
Orice inceput este dificil. Odata pentru ca ne scoate din zona de confort, odata ca trebuie sa facem anumite lucruri care impun un anumit efort cognitiv cu care nu este invatat si odata ca trebuie sa ne schimbam anumite obiceiuri mai putin placute in obiceiuri placute.
Cateva sfaturi utile
Incepe incet, calm si acordati timp. Nu spune nimeni ca trebuie sa fi ancorat 24 din 24 de ore in prezent si sa faci acest lucru de pe o zi pe alta. Acordati la inceput cateva minute in care iti propui sa acorzi timp doar momentului prezent: sa privesti cu atentie copaci, florile din jur, pe colegul de langa tine, sa-ti savurezi cafeaua fara sa te mai gandesti la nimic altceva, sa savurezi mancarea concentrandu-te pe gustul, pe savoare ei, pe mirosul, pe culoarea ei.
Nu te condamna si judeca daca nu iti iese din prima! Este absolut normal. Inveti lucruri noi, incepi sa te cunosti pe tine mai bine, incepi sa te concentrezi mai bine, sa fie atent la unele lucruri pe care inainte nici nu iti dadeai seama ca exista pe langa tine... Toate acestea necesita exercitiu si perseverenta. In primul rand trebuie sa fi mandru/a ca ai inceput sa constientizezi anumite lucruri. Chiar daca sunt lucruri marunte, cum ar fi privitul cu atentie a unui copac, sau constientizarea mancatului... fac atat de mult bine in viata ta, incat nici nu poti sa-ti dai seama.
Incepe cu lucruri marunte. Experimenteaza si fa lucrurile in asa fel incat sa se plieze pe stilul tau de viata. Eu am dat cateva exemple, dar poti sa-ti concentrezi atentie pe orice lucru din viata ta. Fie si doar pentru cateva secunde...acele cateva secunde se vor transforma usor in minute si apoi ore.
Acordati timp, fii bland cu tine si iubeste-te neconditionat! Acesta este cred ca cel mai util sfat.
Foloseste trecut si viitor in avantajul tau
Nu vrea sa se inteleaga, de pe urma acestui articol, ca trebuie sa dam uitare trecutul sau ca nu ar trebui sa ne mai facem planuri pentru viitor! Nu, in nici un caz nu fac referire la acest lucru. Dar, am putea sa utilizam trecutul in folosul nostru: sa ne iertam pentru greselile facute, sa invatam din greselile facute, sa ne bucuram de faptul ca am avut ocazia sa experientiem anumite lucruri, sa multumim oamenilor care au intrat in viata noastra si care, chiar daca ne-au ranit, ne-au facut mai puternici si ne-au invatam sa iertam. Acestea ar fi doar cateva dintre lucrurile de care ar trebui sa ne folosim de trecut.
Iar in ceea ce priveste viitorul...fa planuri, puneti standarde, puneti obiective, termene, viseaza, creeaza, crede, munceste, verifica periodic stadiul in care ai ajuns si doresteti din ce in ce mai bun.
Acestea fiind spune, caci m-am lungit ca de obicei, iti doreste un timp al prezentului cat mai frumos, cat mai placut, cat mai iluminat si iti doresc ca doar lucruri bune sa se intample in viata ta.
Sa ne auzim cu bine! Cu mult drag, Andreea!
Comments