Copiii, mâncarea nesănătoasă şi părinţii neştiutori

Mâncăm pe fugă, mâncăm nesănătos, mâncăm pe stradă, mâncăm din fast-food, nu ne îngrijim, ne pasă de noi, ne simţim rău, balonaţi, fără chef de viaţă, storşi de energie, ne pierdem timpul în faţa televizorului, nu mai ştim să iubim… Din păcate, acesta este portretul majorităţii românilor, români care deşi undeva în adâncul sufletului lor ar vrea să trăiască mai fericiţi, mai liniştiţi şi să fie mult mai sănătoşi, se împotmolesc în comoditate, obişnuinţă şi nu sunt dispuşi să facă nici măcar un minim efort pentru viaţa lor. Dar toate acestea trebuie să i-a sfârşit şi să-şi spună: PÂNĂ AICI. E viaţa mea, e sănătatea mea şi am obligaţia să mă ocup de ea.

Mie ciudă de mor când văd copii pe stradă cu punga de chipsuri în mână sau înfulecând un sandwish făcut în grabă la fast-food, şi care săracii abia mai pot umbla din cauză că sunt foarte obezi. Dar cel mai GRAV este faptul că aceste produse au fost cumpărate chiar de către părinţii lor, părinţi despre care nu mă îndoiesc că vor tot ce e mai bun în lume pentru copilul lor, însă nu îşi dau seama cât de mult greşesc şi cât de rău fac pe termen lung copilului lor. Şi da, am uitat... bineînţeles că sticla de cola-cola ocupă un loc de cinste în cealaltă mână.

Chiar de curând mi-a povestit o prietenă că s-a întâlnit cu un politician clujean, unul de renume şi de la care te aştepţi să aibă cât de cât minime cunoştinţe despre o viaţă culturală, sănătoasă şi socială (sau cel puţin haideţi să ne imaginăm asta). Distinsul politician era însoţit de copilul lui, copil care avea în mână o pungă de chipsuri mai mare decât el. Deci cum poţi să ai pretenţia ca acest copil să crească sănătos, să înveţe timpuriu despre o alimentaţie sănătoasă sau despre cum să trăieşti frumos şi liniştit.

Dar ce ne mai mirăm...chiar şi în spitale bolnavii primesc ca si mâncare crenvuşti, parizer sau mai ştiu eu ce mâncare total nesănătoasă. M-am revoltat crunt când am auzit aşa ceva şi mi se pare total absurd. Teoretic, pacientul intră în spital pentru a se vindeca de o boală nu pentru a-i fi afectate şi alte organe din cauza faptului că nu consumă o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă.

Da, ştiu. Ştiu că avem un sistem sanitar la pământ, ştiu că nu sunt bani, ştiu că pentru mâncare se dau doar câţiva lei/zi pentru un pacient şi că responsabilii cu hrănirea pacienţilor trebuie să se descurce cum pot, dar să nu-mi zică nimeni că dacă nu îţi pui puţin mintea la contribuţie nu poţi face ceva de mâncare sănătos cu ajutorul celor câţiva lei. Şi mai ştiu şi că se fură din spitale ca-n codru verde, mai ales preparate alimentare, dar asta e cu totul şi cu totul altă poveste...

Din punctul meu de vedere cred că de la grădiniţă ar trebui introduse ceva cursurile prin care copiii să înveţe cum să mânănce sănătos, regulat, să nu mânânce multe dulciuri, să nu bea apă în timpul mesei s.a. Căci cu părinţii ne-am lămurit…nu că nu ar vrea ca micuţul lui să aibă o viaţă sănătoasă, doamne fereşte, doar că nu ştiu, şi din păcate nici nu vor să ştie.

Dar cum şi sistemul şcolar la noi e varză, nici cu astfel de cursuri nu vom întâlni prea curând în România. Asta e ţara noastră, nimeni nu vrea să mişte un deget pentru a avea un trai mai bun, aşa că…să nu aşteptăm nimic de la nimeni şi să luăm fiecare iniţiativă pentru VIAŢA NOASTRĂ.

Am nişte vecini unde toată familia este obeză. Dar toată…începând de la mamă, tată şi bineînţeles că trendul a fost urmat şi de cei doi copii. Dar ce vină au copiii când de mici li s-a dat să mânănce non-stop, mâncare de proastă calitate, bogată în grăsimi, mâncare care i-a făcut să devină obezi la fel ca şi părinţii lor. Îi vâd jucându-se pe afară…săraci abia se pot mişca din cauza grăsimilor de pe corp. Copiii ăştia o să ajungă nişte fustraţi când or să fie mari, iar dacă nu vor lupta suficient de mult cu kilogramele în plus, vor avea mult de suferit. Şi dacă e să privim la bazele lor…toată vina nu le aparţine în exclusivitate lor, ci în principal părinţilor cre i-au îndopat de mici.

   Toate problemele noastre, atât în ceea ce priveşte viaţa alimentară cât şi cea emoţională, pornesc încă de la vârste foarte fragede. De atunci ni se spune că nimic din ceea ce facem nu este bine, că nu suntem buni de nimic, iar astfel încrederea în noi scade la 0. Şi şti ce greu e să-ţi recapeţi din nou încrederea în tine? Să ajungi să crezi şi să şti că eşti bun în ceea ce faci şi să acţionezi fără să te intereseze de ceea ce spun cei din jur sau de frică că vei eşua? Nu este uşor, dar merită toate eforturile depuse.

   După ce ţi-ai redobândit încrederea în tine, poţi să realizezi tot ceea ce vrei tu. Şi cel mai uşor mod de a-ţi recăpăta încrederea în tine este să-ţi propui să ai o alimentaţie sănătoasă, să dai jos câteva kilograme, să faci mişcare, şi bineînţeles să şi realizezi tot ceea ce ţi-ai propus.

Mult succes în toate şi o zi minunată!!!